Raport final

    În urma analizei de texte despre internet, drepturile de autor şi piraterie, am realizat următorul raport care cuprinde ideile principale ale temelor abordate în cursul semestrului pe blog.
    Raportul poate fi vizualizat aici.

Licenţa software

      Conform DEX, licenţa reprezintă o "autorizație în baza căreia posesorul unui brevet de invenție cedează dreptul de exploatare a invenției altei persoane". O licenţă software dă posibilitatea utilizatorului să folosească un program de calculator, stabilind şi termenii de uzanţă în concordanţă cu legile în vigoare. De asemenea, aceasta  asigură producătorului câştigul necesar pentru a continua producţia programului software.
       Se disting trei tipuri de licenţe:
  -licenţele comerciale, care pot fi de tipul shareware, trial, retail şi freeware;
  -licenţele open source;
  -licenţe abandonware: producătorii lor au renunţat la drepturile de autor, acestea putând fi utilizate gratuit fără nicio restricţie. 
      Pentru mai puţine bătăi de cap, programele pot fi achiziţionate împreună cu calculatorul, ceea ce asigură faptul că este corect instalat, original şi nevirusat.

Antipiraterie

      Pirateria devine o problemă foarte serioasă în principal pentru companiile care pierd milioane de dolari anual din această cauză. După cum menţionează AFP, în 2005 a avut loc o campanie numită "Operation Site Down" în 11 ţări ( S.U.A., Canada, Israel, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Germania, Portugalia şi Australia). Astfel s-au confiscat materiale folosite pentru piratare. Grupurile-ţintă au fost grupurile "warez", prima mână în distribuirea de materiale ilegale pe Internet. 
       De asemenea, o altă acţiune antipiraterie a constat în închiderea tuturor huburilor identificate. În ianuarie 2008, la Iaşi, s-au distrus 500 de discuri piratate, 5 unităţi centrale, 2 servere şi s-au întocmit dosare penale pentru 10 infractori.
       Însă acest rezultat nu ne face lideri în piraterie. Cea mai mare rată de piraterie a fost consemnată în Georgia (95%), în 2008. Pentru România studiul arăta o rată de 66%, în timp ce "vecina" Republica Moldova deţinea o cotă de 90%, ceea ce o situa în top 7, alături de Georgia, Bangladesh, Armenia, Zimbabwe, Sri Lanka şi Azerbaidjan.
       Cu siguranţă programele nelicenţiate vor fi folosite mult timp de acum încolo, ceea ce va duce la creşterea acestor procentaje în pirateria software. Mentalităţile nu se schimbă atât de uşor, plus că legalizarea soft- urilor nu ar fi un proces gratuit.

             www.mobile-news.ro

Despre P2P

       Tehnologia peer- to- peer este utilizată pentru descărcarea de fişiere din reţele. Pentru download- ul din aceste reţele trebuie să se permită accesul utilizatorilor şi la fişierele din computerul propriu. Deşi la început această tehnologie stătea la baza Torrent- urilor, astăzi numeroase firme o folosesc pentru a pune la dispoziţia publicului conţinut audio şi vizual legal. Un exemplu este canalul de televiziune NBC, care utilizează P2P pentru a  oferi download la calitate de DVD.

      Studiile au arătat că acest tip de reţele sunt o punte de lansare pentru artiştii necunoscuţi. Dacă melodiile lor sunt disponibile gratuit în reţea, ele vor fi ascultate întâmplător. Altfel, dacă trebuie să plătească pentru a asculta melodii, oamenii se îndreaptă doar spre ceea ce îi interesează.

www.gandul.info

 
 

An nou

        E 2010... La mulţi ani!! Pe un asemenea fond (economic, social, politic) e destul de dificil să faci urări de bine. Să avem un an bun, dacă nu mai bun ca 2009. Şi să fim sănătoşi.

P.S. Succes la examene!

Imposibil pe la noi...

   Am citit deunăzi despre o chestie care mi se pare imposibilă, cel puţin la noi în ţară. Mă refer la Hadopi, "Legea care favorizează difuzarea şi protejarea creaţiilor pe Internet", numită şi "Legea celor trei lovituri". Ideea centrală este că în Franţa a fost adoptată o lege potrivit căreia, dacă eşti acuzat că descarci ilegal şi repetat materiale de pe Internet, îţi va fi tăiată conexiunea la Internet fără un ordin judecătoresc prealabil. O măsură asemănătoare ar putea fi aprobată şi în Marea Britanie din 2011. Legea este privită cu ochi buni şi de preşedintele Nicolas Sarkozy. Aşadar, primeşti mai întâi un e-mail, apoi o scrisoare de atentionare şi în cele din urmă rămâi fără conexiune până la un an si plăteşti şi o amendă aferentă.
   În fine, sunt mereu alţii cu un pas înaintea românilor; mie mi se pare că asta e o măsură destul de bine pusă la punct, deşi nimeni nu menţionează nimic despre modul în care sunt găsiţi "cei vinovaţi".

Piraţii: "vânători de drepturi " ...

      Suntem cu toţii hoţi de proprietate intelectuală, piraţi pe întinderea învolburată a ofertelor, a materialelor gratuite pentru care nu ne deplasăm nici la cinema, nici la concert, nici măcar la magazinul de specialitate. Se pare că am renunţat la motto-ul "Cere şi ţi se va da" pentru mult mai accesibilul, chiar imperativul "Ţi se dă, deci ia". Credeam că nu se va face oprobriu nimănui pentru utilizare de Torrente sau DC-uri, dar am citit că "un utilizator de DC++ a primit o amendă de aproape 3.000 de euro pentru că a pus la dispoziţie în reţea sute de piese muzicale protejate de dreptul de autor". Nu cred că asta a speriat până acum vreun consumator, dar e păcat că nu ne gândim şi la dezavantajele pe care comportamentul nostru le aduce industriei de divertisment.
      Cu siguranţă că sunteţi la fel de indignaţi ca mine când pe ecran apare vreo duduie semidezbrăcată, semiporno, cu semineuroni, dar cu multe ajustări care se chinuie să ...cânte...sau, mă rog, să presteze ceva. Nu ne smulgem încă părul din cap, dar nici nu avem cuvinte de bine pentru ea (sau el). Ne întrebăm cum de apar asemenea...chestii pe sticlă şi unde sunt artiştii adevăraţi.
    ...Da, artişii cărora noi le descarcăm melodiile, filmele sau orice tip de material scris. Vânzările scad pentru că nu ajungem la cinema sau la concerte şi nici nu scoatem din buzunare bani pentru CD-uri, DVD-uri, cărţi. Am susţinut în postul anterior împărtăşirea ideilor, a artei, a operelor, aşa cum susţin acum necesitatea de a valorifica talentele veritabile. Toţi ştiţi despre ce vorbesc!

www.zf.ro

      So,be sensitive and acclaim!

Copyright= conservare culturală?

        Potrivit legii 8/ 1996, modificată prin Legea 285 din 23 iunie 2004, drepturile de autor se referă la faptul că "opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi potejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată". Cadrul legal menţionează de asemenea în capitolul V că "durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal" şi că "drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani".

         Să reflectăm... 70 de ani în care operele de creaţie intelectuală nu pot fi exploatate. Victor Hugo susţinea: "Cartea, ca şi carte, aparţine autorului, dar ca gândire aparţine umanităţii. Toate inteligenţele au dreptul la ea. Interesul public este unica noastră preocupare şi toţi trebuie să treacă înaintea noastră." Pentru Proudhon, părintele anarhismului, scriitorul este un "echangist" :
" Cu cine schimbă el? În particular nici cu voi, nici cu mine, cu nimeni; în general, cu publicul." Iată un scriitor şi un sociolog care împart aceeaşi idee: cultura şi cunoştinţele trebuie împărtăşite. Potrivit concluziilor "Pirate Party" chiar Internet- ul ar putea deveni cea mai mare bibliotecă publică creată vreodată. Însă drepturile de autor sunt monopolizate timp de 70 de ani după moartea autorului. Personal, cred că asta nu face decât să restricţioneze răspândirea valorilor care ar trebui să fie promovate. 

         Pe de altă parte, Isaac Le Chapelier, om politic francez din secolul al XVIII-lea, afirmă că dreptul de autor reprezintă "cea mai sacră, legitimă, inatacabilă şi personală proprietate". La aceasta subscrie Lamartine, într-o scrisoare din 1858: "Cea mai sfântă proprietate este cea a inteligenţei: Dumnezeu a făcut-o, omul trebuie să o respecte." Adică... e aproape livada, fructele sunt îndepărtate. Accesul sporit la cultură depinde şi de drepturile consumatorilor. Oriunde 70 de ani e un termen pur şi simplu absurd, întrucât "nimeni nu mai are nevoie să facă bani după 70 de ani de la moartea sa".

          Consider că ar fi necesară analizarea în amănunt a acestor termene şi luarea în calcul a consecinţelor lor.

          Let's share!