Răbdare...şi mai multă răbdare

    Avem nevoie de răbdare ca de aer. Probabil ar trebui să avem un motto care să ne amintească asta în fiecare secundă. Dimineaţa începe cu gândul că urmează o zi nu mult diferită de precedenta, căci vom fi din nou siliţi să facem faţă capitalei europene. 

    Nu am nicio aversiune faţă de bucureşteni pentru că lucrurile se întâmplă cam la fel în toate părţile lumii. Sunt de fapt revoltată împotriva noastră, a întregului popor, căci devenim din ce in ce mai neciopliţi. Aflând despre experienţa Sandei mi-am zis că mai avem de dezvoltat vis-à-vis de... caracteristicile naţionale.

    Să presupunem că mergem cu metroul: bineînţeles că nu contează dacă eşti fată/ femeie/ doamnă/ domn în vârstă, locurile sunt ocupate de tineri cu căştile în urechi sau cu un ziar din acelea cu cele mai multe exemplare vândute în faţă. Rămâi în picioare, e bine măcar că ai puţin loc şi îi asculţi melodiile preferate... domnului care fredonează bătând din picior. E musai să ţină ritmul şi să cânte puţin ca să avem dovada talentului. Nu, nu coboară la prima, dar putem s-o facem noi dacă nu mai suportăm. Asta dacă ţinem neapărat să ne înghesuim pe scările rulante; după cum e logic, se refuză din start posibilitatea de a urca pe cele normale(asta dacă există) . Ne mai înghesuim o dată la semafor ca să fim, citez, " mai primii" . De parcă am aştepta să se facă verde. Şi tot aşa în lift, la intrarea în magazin/ cantină/ facultate etc. 

    Să presupunem din nou că ne aflăm la bancă sau oriunde altundeva unde plătim facturi, impozite, amenzi. E uşor de ghicit, mă refer aici la coada veşnică, uneori dezorganizată, la care ne asezăm liniştiţi. Elemente disturbatoare: doamna deţinătoare de pensie care are doar o întrebare de vreo 15 minute şi implicit o altă doamnă care îi reproşează celei dintâi "impertinenţa". Analog pentru comportamentele din faţa cabinetului medicului de familie şi nu numai.

    Acum nu mai presupunem... m-am confruntat azi cu modelul clasic de incompetenţă; nu are importanţă unde, contează că am stat mai bine de jumătate de oră sa-mi ridic banii trimişi prin Transfer rapid, ţinând cont de faptul că nu era nimeni înaintea mea. Scuze: "Nu se deschide aplicaţia", "După ce termină colega mea de vorbit la telefon, sun să aflu ce se întâmplă". Ok...dacă nu vă deranjează întrebarea, e necesar să aflu din convorbirea colegei dumneavostră dacă e frig acolo unde se află interlocutorul dumneaei? Mă rog, am tot timpul din lumea, am toată viaţa înainte, după cum s-ar exprima Romain Gary. 

    Aşadar, să revenim la "Codul bunelor maniere" până nu ne călcăm propriu-zis în picioare. Subscriu la cele spuse de colega mea, "uităm să preţuim omenia". 

    Civilizare plăcută!